vineri, 4 aprilie 2008


Aş vrea să nu mai plâng, să primesc toate loviturile în piept cu graţie, fără să mă smiorcăi atât, fără să par atât de fragilă, aşa cum sunt, de fapt. Aş vrea să nu mai existe lacrimi, să nu le simt fierbinţeala pe obrajii roşii.De fiecare dată când plâng, simt cum sufletul meu şi trupul meu au obosit să mai lupte cu lumea înconjurătoare. Oare se poate să exsiste tristeţe fără lacrimi? Când plângem, sufletele noastre iau o pauză, se odihnesc. Şi ele obosesc să se mai lupte cu alte suflete şi pur şi simplu se opresc. Şi lacrimile îţi fac apariţia, aşa cum apare curcubeul după ploaie.De ce ne lăsăm aşa de uşor răniţi, de ce lăsăm lacrimile să ne cuprindă aşa repede? De ce suntem fiinţe atât de sensibile şi puternice în acelaşi timp? Nu e vina celui care răneşte, ci a celui care se lasă rănit. Lacrima ta, lacrima mea....lacrimile noastre sunt identice, însă ele apar la fel?Cum ar arăta o lume fără lacrimi? O lume în care atunci când eşti rănit, dezamăgit, supărat...pur şi simplu pleci şi uiţi? În care nu mai eşti atât de vulnerabil,în care lacrimile nu au fost inventate...cine le-a inventat? Cine ni le-a pus în noi? Şi de ce nu se termină niciodată? De ce se reîncarcă mereu rezervorul lor? Noi îl umplem, fără să ne dăm seama?!...Dintre toate lumile imaginate, o lumea fără lacrimi pare imposibilă...

miercuri, 2 aprilie 2008

Ratacire


Chiar daca noptile ce vor veni de acum vor fi mai grele fara tine nimic nu mai doresc decat sa iti spun, ca te vreau iarasi langa mine.. nu pot sa te scot din mintea mea si nu vreau sa cred in altceva totdeauna ai fost aici cu mine, e atat de greu sa uit acum si sa caut un alt drum inima imi cere ca sa fiu cu tine…Chiar daca nu am sa gasesc acel cuvant ce te-ar aduce langa mine… te rog pastreaza-ma mereu la tine in gand caci te-am iubit numai pe tine. Voi pleca departe sa las tot ce a fost candva in spate lacrima ta acum nu mai ma ia, ramane in inima mea, iarta-mi ratacirile iarta-mi toate visele, viata ne va arata daca este bine asa. Astazi dupa atatia ani ce sunt trecuti sufletul simte in inceput, chiar dupa moarte ne vom regasi tacuti si vom resimti tot prin ce am trecut.
Un proverb romanesc spune “Neamurile si vecinii sunt dati de Dumnezeu, prietenii ti-i alegi singur.” Eu spun “Nu iti alunga prietenii pentru ca o sa iti doresti sa mori” E urat sa fii singur sa nu ai prieteni, majoritatea dintre voi va combinati cu o fata care arata super bine si uitati de prietenii vostri, prietena poate sa dispara astazi sau peste 2 zile, prietenii insa trebuie sa ii ai pe viata, deoarece ei iti sunt alaturi in momentele grele sau in momentele bune din viata ta, fara sa ai prieteni traiest in singuratate si asta este nasol, imagineaza-te ca esti pe o insula si esti singurul om de pe aceea insula.Iti este bine?Nu pentru ca nu ai cu cine sa comunici sa vorbesti, nu trebuie sa ne lasam prieteni, dimpotriva trebuie sa fim cu ei pana la capat, deoarece vei ajunge mai tarziu sa intelegi ca daca nu ai prieteni o sa iti doresti sa mori pentru ca nu ai de ce sa traiesti.