joi, 24 ianuarie 2008

cateva poze cu mine si cu prietenii mei...si comentarii la fiecare poza...






"la biblioteca" asa se numea localul unde eram cu prietenii mei foarte buni...eram foarte mandra de mine pt ca abia avusesem un spectacol acolo...














aici sunt la profu de canto acasa...bine intr-o camera se afla studioul unde lucram deci dupa cum vedeti luasem o mica pauza ca sa nu gresesc cu ceva... cred ca v-ati dt seama ce vreau eu de la viata nu?












aici ce sa va spun tot la canto eram cu fetele care canta...suntem talentate draga...cea cu chitara nu e si la voce e doar instrument iar cea din mijloc e noua dar s-a atasat foarte mult de noi si ne este foarte draga...acolo suntem ca o familie care se ajuta in tot ceea ce facem...iar in partea dreapta este o "diva" care vorbeste cu colega ei sa vada cum facem la spectacol;;)frumos nu?









hm...dci nu e nimik de comentat aici da? asta sa fie clar...este persoana pe care o ador din toata inima mea si o persoana care ma intelege si ne intelegem foarte bine...te ador ubitu meu...:*:*:*...eh poate comenta diva principala, ubitu meu, dana, mihai, cosmina ady...doar atat..poate mai fac cateva exceptii vedem...pup:*














aici sunt cu diva principala...my best friend de 11ani de zile...te adorix nebuna mea &te ubesk mult de tot...u esti prietena si surioara mea cea mai buna... diva secundara(adik eu) o pupa dulce pe diva principala (adik gabitza)...










si aici chiar e foarte misto povestea:))... poza ar fi trebuit sa iasa ceva de genu ubitu meu sa mimeze ceva de genu ca eu m-am despartit de el si eu stau suparata si el vrea sa vina sa ma stranga in brate...dar numai suparata nu stateam eu:)) ubitu meu radea de se prapadea si nu ne-a reusit poza a trebuit sa facem vreo 5sau 6 poze inainte...si aici radeam dar nu se observa chiar asa rau:))... te sarut dulce ubitu:*:*:*




ce frumos a fost atunci cand a nins in bucuresti...totul alb in jurul tau...aici eram in cismigiu si atat de mult mi-am dorit in ziua aia sa ma trantesc pe zapada care scartaia pe sub picioarele mele ca sa o simt (nu numai cand o calc) ci si in sufletul meu trist... cand m-am ridicat din acea zapada catifelata parca totul s-a schimbat in mine...tot corpul meu se purificase...asa ca daca simtiti nevoia sa va linistiti si prin alte metode eu va sugerez si aceasta incercare...





sunt zile in care omul este foarte obosit...nu din cauza orelor la care te culci ci si a stresului acumulat, a zilei pe care o treci cu bine sau cu rau, a tristetii interioare...aici eram foarte obosita, stresata, trista...cazusem intr-o melancolie in care nu mai intrasem niciodata...era asa profunda de nu mi-a venit sa cred cand am stat si am analizat aceasta poza...

Niciun comentariu: