miercuri, 10 septembrie 2008

Prea frumos ca sa dureze...


S-a trezit dintr-un somn adanc, dezorientata si plina de teama. Somnoroasa, se uita la ceas, plictisita. Nu avea nici cea mai vaga idee, nu stia motivul pentru care s-a trezit atat de devreme. Era opt si jumatate. Neobisnuit, chiar ciudat. Se uita pe telefon, gaseste 2 apeluri nepreluate de la diversi prieteni. Gaseste, deasemenea, un sms trimis cu cateva minute in urma: "Hey kid ! Te astept la colt, la opt fara un sfert. Be there !". Cum adica, ce treaba avea de rezolvat ? Se uita la calendarul de pe birou. Este cinsprezece septembrie. Hey, ii suna atat de cunoscuta aceasta data ! Isi ia tricoul si camasa, isi pune lenesa ciorapii in dungi si isi strange parul intr-o coada lejera. Se uita in oglinda si ofteaza dezamagita. Blugii uzi sunt pe sarma, in bataia vantului de toamna. Isi ia repede alti pantaloni, se incalta si iese, trantind usa in urma sa. Se opreste la coltul respectiv, sprijinindu-se de garul verde. Analizeaza un ambalaj de la o ciocolata, lasat pe asfalt. Se lasa pe genunchi, citeste ingredientele, este plina de E-uri. Aude vocea aceea atat de familiara, se ridica si se uita in sus. Este prietena ei, cu un ghiozdan negru in spate. O intreaba ce este in ghiozdan, aceasta ii raspunde ca "Cum adica, Irina ? Hey, stii macar de ce esti aici, citind de pe un ambalaj de ciocolata lasat pe jos ?". Fata zambeste prostut, ii raspunde ca nu. Ramane socata: a inceput scoala. Da, asta trebuie sa fie motivul pentru care se afla acolo ! Incet, se indreapta spre scoala, pe langa acel gard lung, inalt si foarte... verde. Dezinteresata, saluta niste colegi si cativa parinti cunoscuti, apoi intra in clasa. Ofteaza lung, se aseaza in banca ei. Zambeste amar, vede inscriptiile pe care ea insasi le-a scris sub banca, cu un an in urma. Se uita absent pe geam, inchizand ochii si ascultand vantul ce-i ravasea parul. Este un nou inceput...

Niciun comentariu: