De-i dragoste ce simt,
de ce doare asa cumplit,
de ce-mi sfasie sufletul la infinit?
Iar inima-mi, sarmana
al tau nume il rosteste
mi se zbate-n piept nebuna
si nu se mai opreste.
Iar ochii mei,bietii de ei
au plans pana-au secat
caci n-au vazut in fata lor,
decat chipul tau frumos fecior.
Oh!Doamne…
de ce atatea lacrimi,
de ce atata dor,
de ce atata suferinta,
de ce Doamne sa mor?
De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd usor,
si inima-mi,saraca,incet ea s-a oprit
iar ochii mei,bietii de ei
au obosit si nu mai zic nimic, nici ei
iar chipul tau, frumos fecior,
a disparut din mintea mea asa….usor.
De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd si mor?
Un comentariu:
Mi se pare ca poezia dva este destul de interesanta. Multa intimitate, ceva romantism si o cautare a frumosului cam reusita. Bravo, imi place si va zic asta ca profesor de francez, amator de poezii. Continuati asa!
Salutari!
Trimiteți un comentariu