Ma trezesc in fiecare dimineata cu o speranta, daca ma intrebi ce sper, n-as putea sa-ti raspund, pe bune nici eu nu stiu ce sper...
Dar, se spune mai mereu ca speranta moare ultima... si nu mai vreau sa sper... Respir din ce in ce mai greu si lacrimile imi inunda fata, din nou! Am jurat ca nu am sa mai plang...
Mii si mii de intrebari imi inunda mintea plina de tine, trupul meu doreste atingerea ta, sarutarea ta o vor buzele mele, dar tu nici macar nu incerci!
M-am saturat de asteptari lungi si dese, m-am saturat sa plang, m-am saturat sa adorm singura, doar cu gandul la tine... si tu... nu ai timp.
Nu mai sper! Nu mai vreau sa sper ca maine, maine te voi avea....
Imi spui mereu ce vrei, cum vrei, cand vrei, dar esti ocupat, nu ai timp... si vezi doar ce vrei sa vezi, crezi doar ce vrei sa crezi, cum pot sa te iubesc cand tu nu ma lasi, esti de gheata si inima ta e inchisa!
Cum pot sa te iubesc cand nu ma lasi... nu vrei, nu ai timp?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu