Eu,tu,noi si zapada...ce weekend care m-a rascolit...m-am gandit la noi,mi-a fost dor de noi...dar azi suntem doar eu si tu pentru ca asa am crezut ca e mai bine...imi este bine...dar atunci cand...greseste...ma gandesc la noi,ma gandesc la ce ai fi facut tu...si azi imi dau seama ca nu ai fost singurul vinovat...am avut si eu partea mea da vina...si azi...nu mai exista noi...dar exista dorul,amintirile,respectul,nostalgia...si dorinta atat de bine ascunsa...incat nici o data nu am vrut sa o scot din adancul inimii...sa nu o stie nimeni...te mai vreau o data,o zi...sunt constienta ca am plecat pe drumuri diferite...dar ramai o parte din mine...si poate o parte frumoasa. Si primii fulgi de zapada m-au facut sa ma simt ca un copil...un copil care are nevoie de atat de multa afectiune...totul era alb in jur...atat de alb incat te pierdeai...intr-o mare de alb si sentimente. Zapada de pe copaci si fulgii mari de nea m-au facut sa uit ca e sapte dimineata,m-au trezit si mi-au redat zambetul pur si nevinovat...era zambetul copilului din mine,al unei parti de suflet inca neatinsa de ura,durere si sentimente murdare. La pranz am fost spalata asa de forma cu zapada...ai venit cu un bulgare de zapada la mine...si am ras...mi-a fost dor...imi e dor...si imi va fi dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu