Incep sa scriu aceste randuri cu gandul la dragoste. Ce sentiment… M-am culcat suparata pe viata, plictisita, nervosa pe mine insumi, si m-am trezit indragostita. M-am culcat cu gandul la viata mea banala, lipsita de sare si piper, lipsita de orice condiment, fara gust si fara miros; m-am gandit la singuratatea spirituala in care traiesc, fara scopuri, idealuri marete sau ceva care sa imi anime pofta de viata. M-am culcat gandindu-ma la toate acestea si m-am trezit cu EL in gand. M-am trezit fericita, cu pofta de viata. Mergand la oglinda am putut chiar sa observ licarirea din ochii mei. Era o sclipire pe care n-o mai vazusem, demult. Uitasem cum e sa fii fericita. Uitasem cum e sa ai un motiv pentru care sa traiesti. Uitasem cum e sa existe o speranta, cum e cand ceva iti tine aprinsa flacara sufletului. Dar acuma nu mai era asa….

Acum exista EL. Ii simteam prezenta chiar daca eram singura in fata oglinzii. EL prezent undeva in mine, in sufletul meu si imi facea inima sa bata cu putere chiar si cand numai gandul imi zbura catre EL.

Simteam ca nimic nu mai poate sa ma doboare pentru ca exista EL, singurul care ma putea sustine. Singuratatea, teama, nelinistea, nepasarea, neputinta, disperarea, toate aceste sentimente care ma copleseau inainte acum nu mai aveau cum sa ma afecteze intr-un fel pentru ca EL imi dadea putere sa trec peste orice. Dragostea lui ma acoperea, ma proteja ca un scut impermeabil facut tocmai pe masura mea.

Dragostea lui fara margini si-a lasat semintele in mine. Nu stiam ce e dragostea… Habar nu aveam. Nici macar nu banuiam. Puteam doar sa imi dau cu parerea, dar acum sunt convinsa ca as fi gresit. EL insa mi-a aratat ce e dragostea, mi-a explicat, iar apoi mi-a demonstrat cat e de frumoasa. M-a consinv ca o merit, desi nici acum nu sunt singura ca avea dreptate… dar m-a convins! Si ma bucur! Ma bucur pentru EL, caci e singurul care a reusit sa faca asta. Ma bucur pentru ca EL merita sa reuseasca asta. Merita tot ce e mai bun pe lume, merita dragostea care salajluieste in EL si merita acea dragoste exterioara care sa se contopeasca cu sentimentele lui de iubire. Iar acea dragoste exterioara e dragostea mea, dragostea mea care acum i-o daruiesc lui!

Dupa aceea ma bucur pentru mine. Ma bucur ca cineva a reusit sa imi arate ce e dragostea si cum e ea. Si stiam ca acea persoana nu putea fi decat una speciala. Ma bucur ca e cineva care are grija de mine, care a reusit sa ma faca sa inteleg ca si eu merit, ca si eu sunt in stare, dar ca totusi nu eu merit cel mai mult. Ca nu doar eu simteam lipsa dragostei, ca nu doar eu aveam nevoie de existenta si dragostea lui.

Cineva spunea odata ca nimic nu este independent in univers, nimic nu evolueaza singur, ci fiecare lucru se leaga de un altul. Altcineva spunea ca exista o exceptie care intareste regula iar de aceasta data, fara falsa modestie, eu ma simteam exceptia. Nimeni nu e singur, pentru fiecare exista cineva, undeva; dar EL mi-a spus ca “nu doar pentru tine exista cineva, si tu existi pentru cineva”. Exist pentru EL si vreau sa-i demonstrez asta de oricate ori are nevoie sa simta acest lucru, ba mai mult, de cate ori simt eu nevoia sa-i demonstrez; de oricate ori simt nevoia sa-mi demonstrez si sa-mi ofer dragostea, adica in fiecare clipa.

Are nevoie de mine…Simt asta… Il simt, pentru ca si eu am nevoie de EL. Am nevoie de EL si am nevoie de dragostea lui pentru a putea merge inainte, pana la capat. Iar asta, nu se poate decat impreuna cu EL. Pentru ca EL imi da putere sa traiesc, putere sa iubesc… TE IUBESC! Pentru EL traiesc de acum inainte...