Mi-e dor...e un dor care ma apasa,ma sufoca nu ma mai lasa sa traiesc.Nu inteleg cum ceva atat d frumos se poate incheia asa brusc si ireversibil...toate visele toate sperantele se naruiesc...simt cum totul se darama in jurul meu si totusi...totusi mai ramane o farama d speranta care ma ajuta sa o iau d la capat...sa cred ca de data asta va fii altfel.Pasesc cu nesiguranta in intuneric,in necunoscut sperand ca voi gasi ceea ce am cautat toata viata si constat ca tot ceea ce gasesc e doar o alta iluzie care se va spulbera la fel ca toate celelalte...toate sperantele si visele mi-au fost spulberate fara mila si nu mai pot avea incredere in nimeni...nu mai cred in nimic.La ce foloseste sa o iei d l inceput cand stii foarte bine ca si acest inceput va avea un sfarsit si ca pana la urma tot vei suferi mai mult sau mai putin,vei pierde mai mult sau mai putin...te trezesti p marginea prapastiei,intorci capul si-ti vezi calaul...persoana la care ai tinut cel mai mult,pt care ai fi fost in stare sa-ti dai propria viata...cu un simplu gest te impinge...te impinge si cazi intr-un abis.In cadere realizezi ca nimic nu mai conteaza,ca tu nu mai contezi...am ajuns p fundul prapastiei dar sper ca intr-o zi voi invia precum pasarea phoenix din propria cenusa...iar cand asta se va intampla voi fi puternica,imi voi ghida viata dupa propriul crez...totul va fi doar aparenta..o masca p care o voi purta pt.a ma putea feri d falsitatea oamenilor...ALL MY LOVE BECAME A TEAR IN THE END...
Un comentariu:
He, ce frumos! Am dat la nimereala next blog sa vad ce-i; si-am nimerit aici! Bine te-am gasit, tare m-am mirat cand am citit romaneste :))
Trimiteți un comentariu